Un psalm al lui Asaf.

1 Dumnezeu Își ia locul în adunarea lui Dumnezeu; El judecă în mijlocul „dumnezeilor“.

2 „Până când veți mai judeca cu nedreptate și veți continua să-i favorizați pe cei răi? Sela

3 Faceți dreptate celui sărman și orfanului, dați dreptate celui nevoiaș și lipsit!

4 Scăpați-l pe cel sărman și pe cel amărât, izbăviți-i din mâna celor răi!“

5 Dar ei nici nu știu, nici nu pricep; umblă în întuneric; de aceea se clatină temeliile pământului.

6 Eu am zis: „Sunteți «dumnezei», fii ai Celui Preaînalt, cu toții.

7 Cu siguranță, însă, veți muri ca niște oamenide rândși veți cădea ca oricealtconducător.“

8 Ridică-Te, Dumnezeule, și judecă pământul, căci Tu iei în stăpânire toate neamurile!

—https://d1b84921e69nmq.cloudfront.net/48/32k/PSA/82-0ad4021c3a65275221cd52e84eb53867.mp3?version_id=126—