Un psalm al lui David

1 Doamne , pe Tine Te chem! Vino degrabă la mine! Ascultă glasul meu, când strigdupă ajutorla Tine!

2 Fie rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta, iar ridicarea mâinilor mele – ca jertfele de seară.

3 Doamne , pune strajă gurii mele; păzește ușa buzelor mele!

4 Nu-mi lăsa inima să mi se abată spre ce este rău, spre faptele rele ale oamenilor care săvârșesc nelegiuirea, și nu mă lăsa să mănânc din delicatesele lor.

5 Să mă lovească cel drept– aceasta este dragoste! Să mă mustre el,căcide la unașauntdelemn nu-mi voi feri capul! Dar rugăciunea mea tot împotriva faptelor rele alecelornelegiuițiva fi!

6 Când judecătorii lor vor fi aruncați de pe marginea stâncilor, atunci vor da ascultare cuvintelor mele, căci ele sunt plăcute.

7 Cum arată pământul arat și brăzdat, așa sunt și oasele noastre împrăștiate la intrarea în Locuința Morților.

8 Eu însă către Tine, Stăpâne Doamne , îmi îndrept ochii, la Tine caut adăpost: nu-mi părăsi sufletul!

9 Păzește-mă de cursele pe care mi le-au întins dușmanii și de capcanele celor ce săvârșesc fărădelegea.

10 Fie ca cei răi să cadă în cursele lor, iar eu să scap!

—https://d1b84921e69nmq.cloudfront.net/48/32k/PSA/141-41d306907cb6eb2e761c29c89f3b1478.mp3?version_id=126—